GTA San Andreas.
Sa lauzi un joc precum GTA cu epitete de genul captivant, atragator, extraordinar, nemaipomenit sau mai stiu eu ce alt adjectiv de origine inversa, e pur si simplu o pierdere de timp. Trebuie sa recunosc ca si datoria de a scrie acest articol ma impiedica sa joc GTA, fiind deci tot o pierdere de timp. Am asteptat acest joc mai ceva ca bunicu' pe americani prin anii 50 si, din fericire, celor de la Rockstar le-a luat ceva mai putin timp decat unchiului Sam. Dupa ce am instalat jocul m-am plimbat vreo 6 ore prin San Andreas admirand imprejurimile.
Cine are impresia ca San Andreas este aceeasi Marie cu alta palarie se inseala amarnic. Exista cateva diferente majore intre GTA3, Vice City si San Andreas in ceea ce priveste universul in care se desfasoara toata povestea pe care eu sincer as numi-o cosmarul personal al lui Carl Johnson. Veti observa din primele secunde marimea orasului si va veti ingrozi. Este exact acea senzatie de panica ce te cuprinde cand ai in fata harta unui MMOG si realizezi ca tu nu ai descoperit decat 1% din ea. Iti treci mana prin par, tragi obsesiv din tigara ce s-a consumat aproape singura in scrumiera, iti stergi fruntea de sudoare ca deh, afara e Iunie daca nu ai realizat inca si te gandesti ca o sa intri in Molten Core exact in noaptea de Anul Nou. Din fericire insa, am ramas placut surprins de faptul ca de aceasta data locatiile sunt dintre cele mai diverse. Veti vedea si cladiri inalte, insa majoritatea vor fi case, vile, mici magazine, ferme, depozite, cabanute ascunse printre palcuri de copaci, etc. Este mult mai usor acum sa le memorezi, probabil si datorita dimensiunilor lor reduse dar si disparitiei senzatiei de aglomeratie din titlurile precedente. De aceasta data exista foarte multe spatii verzi, campuri, mici aglomerari de copaci (paduri e prea mult spus), drumuri de tara sau rauri ce curg prin vai crestate parca special pentru ele. S-a renuntat astfel la acel look urban modern si s-a incercat implementarea anumitor elemente ce tin de rural, iar acestea nu sunt prezente doar vizual, ci au si un rol activ, furatul unei combine de la o ferma fiind in sine un lucru extrem de hazliu. Doar imaginati-va un negru cu ochelari de soare, lant la gat, un tricou si niste pantaloni scurti conducand o combina si fugind de niste tarani ce conduc tractoare.
Adevarul e ca posibilitatile sunt aproape nelimitate si pleaca de la o simpla bicicleta si cateva modele de motoare pana la X tipuri de masini (inclusiv low rider), camioane, trailere, masini de politie, ambulante, etc. Misiunile speciale (pimp, vigilante, etc) le puteti activa apasand tasta 2, rolul lor fiind acela de a va aduce un plus de cash, si asa destul de greu de obtinut. Ar fi de remarcat ca per total, San Andreas este un joc ceva mai greu decat primele doua. Stelutele ghinioniste se activeaza mult mai usor, viata ta scade mult prea repede, modelele masinilor se deformeaza la cea mai mica atingere iar membri grupurilor rivale se plimba pe strada in grupuri, ceea ce ii face destul de greu de anihilat. S-a tinut totusi cont de acest lucru, asa ca nu va veti intalni cu valuri de inamici, ei fiind dispusi in asa fel incat veti avea posibilitatea sa va ascundeti, sa ma aruncati o grenada si sa mai trageti cateva gloante fara a suferi cine stie ce pierderi. Asta la inceput, ca mai apoi te intrebi cand a avut timp statul sa angajeze zecile de politisti ce apar de te miri unde.
Cine are impresia ca San Andreas este aceeasi Marie cu alta palarie se inseala amarnic. Exista cateva diferente majore intre GTA3, Vice City si San Andreas in ceea ce priveste universul in care se desfasoara toata povestea pe care eu sincer as numi-o cosmarul personal al lui Carl Johnson. Veti observa din primele secunde marimea orasului si va veti ingrozi. Este exact acea senzatie de panica ce te cuprinde cand ai in fata harta unui MMOG si realizezi ca tu nu ai descoperit decat 1% din ea. Iti treci mana prin par, tragi obsesiv din tigara ce s-a consumat aproape singura in scrumiera, iti stergi fruntea de sudoare ca deh, afara e Iunie daca nu ai realizat inca si te gandesti ca o sa intri in Molten Core exact in noaptea de Anul Nou. Din fericire insa, am ramas placut surprins de faptul ca de aceasta data locatiile sunt dintre cele mai diverse. Veti vedea si cladiri inalte, insa majoritatea vor fi case, vile, mici magazine, ferme, depozite, cabanute ascunse printre palcuri de copaci, etc. Este mult mai usor acum sa le memorezi, probabil si datorita dimensiunilor lor reduse dar si disparitiei senzatiei de aglomeratie din titlurile precedente. De aceasta data exista foarte multe spatii verzi, campuri, mici aglomerari de copaci (paduri e prea mult spus), drumuri de tara sau rauri ce curg prin vai crestate parca special pentru ele. S-a renuntat astfel la acel look urban modern si s-a incercat implementarea anumitor elemente ce tin de rural, iar acestea nu sunt prezente doar vizual, ci au si un rol activ, furatul unei combine de la o ferma fiind in sine un lucru extrem de hazliu. Doar imaginati-va un negru cu ochelari de soare, lant la gat, un tricou si niste pantaloni scurti conducand o combina si fugind de niste tarani ce conduc tractoare.
Adevarul e ca posibilitatile sunt aproape nelimitate si pleaca de la o simpla bicicleta si cateva modele de motoare pana la X tipuri de masini (inclusiv low rider), camioane, trailere, masini de politie, ambulante, etc. Misiunile speciale (pimp, vigilante, etc) le puteti activa apasand tasta 2, rolul lor fiind acela de a va aduce un plus de cash, si asa destul de greu de obtinut. Ar fi de remarcat ca per total, San Andreas este un joc ceva mai greu decat primele doua. Stelutele ghinioniste se activeaza mult mai usor, viata ta scade mult prea repede, modelele masinilor se deformeaza la cea mai mica atingere iar membri grupurilor rivale se plimba pe strada in grupuri, ceea ce ii face destul de greu de anihilat. S-a tinut totusi cont de acest lucru, asa ca nu va veti intalni cu valuri de inamici, ei fiind dispusi in asa fel incat veti avea posibilitatea sa va ascundeti, sa ma aruncati o grenada si sa mai trageti cateva gloante fara a suferi cine stie ce pierderi. Asta la inceput, ca mai apoi te intrebi cand a avut timp statul sa angajeze zecile de politisti ce apar de te miri unde.
